Pe 15 august, Yurika Masuno, o studentă japoneză în vârstă de 20 de ani, a fost acostată la sosirea pe Aeoroportul Otopeni de către Nicolae Vlad, care a dus-o într-o pădure din apropiere, unde a jefuit-o, a violat-o şi a ucis-o. Criminalul este recidivist.

Motivul care m-a determinat să dau un semn de viaţă prietenilor mei din România nu este canicula Ponta-Antonescu, ci ca­zul foarte special al studentei japoneze ca­re a fost omorâtă recent de un român în apropierea Ae­roportului Otopeni, ime­di­at după sosirea sa. Un caz foarte nefericit atât pentru ro­mâni, cât şi pentru ja­ponezi.

Ce m-a mâhnit profund în această împrejurare este pră­pastia uriaşă între in­ten­ţia curată şi frumoasă a vic­timei, aceea de a fi apre­ci­ată în România, şi intenţia ucigaşului doar de a o ucide pe tânăra fată, fără să-i pese deloc de ce venise ea de la mii de ki­lo­metri. E o discrepanţă abisală. În aceeaşi perioadă a fost ucisă în Siria şi jurnalista Mika Yamamoto, aflată la faţa locului ca să transmită fotografii ale crâncenelor lupte de acolo. Despre această jurnalistă ucisă în Siria se vorbeşte mult mai mult în mediile japoneze decât despre tânăra ucisă lângă Otopeni şi, deşi cazul din Siria e trist şi regretabil, el este totuşi foarte diferit de cel din România. Eu, care cu­nosc bine atmosfera aceea extrem de ne­plăcută de pe Aeroportul Otopeni, mă tot întreb: cum se face că nimeni nu s-a gân­dit să vină s-o întâmpine pe tânăra ja­poneză şi să-i organizeze în siguranţă călă­toria până la Craiova, unde era aşteptată ca să predea limba japoneză celor de aco­lo? N-am aflat nimic despre toate astea, după cum n-am aflat nici de ce taxi­me­tristul nu a avut nimic de spus când a văzut persoana ucigaşului în compania unei tinere japoneze.

În 2007, un tânăr japonez, un „stalker“ (urmăritor) pe lângă profesoara lui de engleză, care era chiar o englezoaică, a urmărit