Cea mai mare parte a românilor din Ungaria, localizaţi în special în judeţul Bekeş, nu mai vorbesc româneşte aşa cum vorbeau buneii şi strămoşii lor. S-au lăsat influenţaţi de procesul accelerat de asimilare. „Îmi place limba română. Dar învăţ în maghiară pentru că nu vreau să locuiesc toată viaţa la sat."

CITEŞTE ŞI Viaţa românilor din Valea Timocului: "Sârbii se tem de un nou Kosovo"

O duminică ploioasă la Giula. Românii din judeţul Bekeş, precum şi cei din localităţile apropiate de peste graniţa cu România au venit pe bicicletă la slujba ţinută în limba română la Catedrala „Sfântul Nicolae" din Giula. Încă de la intrarea în locaşul de închinare, construit în stil baroc cu elemente clasice, aud vocea puternică a Prea Sfinţitului Siluan: „Să ne rugăm pentru românii de pretutindeni, pentru Ţară, pentru acei căzuţi în apărarea ţării...".

CITEŞTE ŞI Reprezentantul românilor din Bulgaria: "România este acolo unde e un singur român. chiar şi pe lună"

Pe bicicletă, la biserică. 
Din România în Ungaria

Maria Mărghin are 60 de ani. S-a născut în localitatea Micherechi (Ungaria) şi de 20 de ani locuieşte la Giula. În fiecare zi de sâmbătă şi duminică vine la biserică. Se dă jos de pe bicicletă, o parchează într-un loc special amenajat pentru biciclişti. Îşi face cruce şi intră în biserică. După slujbă, povesteşte că în copilăria sa oamenii se rugau mai mult acasă. „Aşa a fost regimul. Mă bucur că acum putem veni la biserică. Când am fost eu tânără nu aveam acest drept", ne spune femeia.

Pe timp ploios, a venit pe bicicletă la slujba de împărtăşanie şi Claudia-Luciana Dragomir din Vărşand, jud. Arad (România), situat la 7 km de Giula. „Tot timpul vin la biserică cu bicicleta. Altă posibilitate nu am. Fac jumătate de oră. Chiar dacă plouă, trebuie să vin. Nu mă pot lipsi de Sfânta Liturghie", sp