În vreme ce dezbaterea internă este confiscată de jocuri politice şi declaraţii cel puţin imature, în Europa se discută serios despre viitorul UE. Pe 23 august 2012, ediţia online a cotidianului german Der Spiegel a publicat un interviu cu filosoful francez André Glucksmann, care face o radiografie sumbră a provocărilor cu care se confruntă civilizaţia europeană.
Publicăm în continuare fragmente din acest interviu.
Domnule Glucksmann, ţinând cont de experienţa dvs. intelectuală şi existenţială pe care aţi avut-o în sec. XX, ca gânditor antitotalitar, sunteţi îngrijorat de viitorul Europei?
Niciodată nu am crezut că toate pericolele au fost înlăturate odată cu sfârşitul fascismului şi comunismului. Istoria nu intră niciodată în repaus. Europa nu a ieşit din istorie atunci când Cortina de Fier a dispărut, chiar dacă, ocazional, a părut că ar dori acest lucru. Democraţiile tind să ignore dimensiunile tragice ale istoriei. În acest sens aş spune că da, evenimentele actuale sunt extrem de neliniştitoare.
Încă de la începuturile ei, de acum 60 de ani, comunitatea europeană a păşit dintr-o criză într-alta. Obstacolele sunt parte a modului ei de existenţă.
Un anume sens al crizei caracterizează era modernă a Europei. Pornind de aici, se poate trage o concluzie generală că Europa actuală nu este un stat sau o comunitate în sens naţional, în care participanţii cresc împreună într-un mod organic. De asemenea, nu poate fi comparată cu vechile oraşe-cetăţi ale Greciei antice, care, în ciuda diferenţelor şi a rivalităţilor, formau o singură unitate culturală.
Ţările europene de azi sunt, şi ele, legate printr-un set comun de aspecte culturale şi valori, pe care le împărtăşesc împreună. Poate fi numit acest aspect un spirit european?
Naţiunile Europei nu sunt asemenea, de aceea nu pot creşte împreună. Ceea ce le uneş
