Dragostea pentru obiceiurile populare din comuna Ibăneşti nu a pierit. Tradiţia şezătorilor moştenite din moşi strămoşi a reînviat în această comună, fiind un bun prilej de a transmite mai departe copiilor şi tinerilor obiceiurile practicate de bunicii lor, obiceiuri care odată cu era modernismului, au început să fie date uitării.

Persoana care s-a ocupat de reluarea tradiţiilor în comună este Dorina Farcaş, directorul Căminului Cultural din comuna Ibăneşti. A început acest lucru încă de acum patru ani, iar în prezent a ajuns la un număr mare de copii, de la grădiniţă şi până la liceu, care frecventează aceste şezători şi pe timp de vară, deşi în trecut acestea aveau loc după ce oamenii terminau cu munca câmpului şi în special iarna. „Eu am vrut tare mult să atrag copiii asupra obiceiurilor vechi, să trecem puţin în timp, să vadă şi ei cum a fost o şezătoare, cum lucrau bunicii lor, pentru că mamele lor nu au lucrat şi nu mai lucrează aşa ceva. Am vrut să vadă cum se distrau bunicii lor în şezătoare, pentru că se distrau, făceau multe prostii. În drum, de acasă până la casa aleasă pentru şezătoare, ei intrau în grajdurile vecinilor, mutau vacile de la locul lor, le urcau carul de la boi pe podul şoprului sau pe acoperiş. Dar şezătoarea se făcea mai mult pe timp de iarnă”, a explicat Dorina Farcaş.

La început, şezătorile aveau loc la casa oamenilor, acolo unde tradiţiile erau vizibile în casă, prin tot felul de obiecte populare: păretare, lăzi cu zestre, ştergare. Ulterior au început să aibă loc la muzeul din satul Isticeu, comuna Ibăneşti şi la casa alegorică a comunei, amenajată pe platoul La Fâncel.

Muzeu de obiecte tradiţionale la Isticeu, comuna Ibăneşti

Pentru că prezenţa obiectelor populare vechi îţi dă sentimentul că te poţi întoarce în timp, când tradiţiile erau urmate cu sfinţenie de români, Dorina Farcaş a ales să