Preşedintele Traian Băsescu a revenit la Cotroceni, dar lucrurile nu au revenit la normal. „Se duce dracului rapiţa“ în continuare.

În politica românească şi în viaţa publică, lipsa de raţiune a atins cote absurde. Cele aproape două luni de brambureală n-au folosit nimănui. Traian Băsescu a recâştigat un pic de popularitate (dar la ce-i mai foloseşte?), USL a pierdut în sondaje şi acum nu mai are încotro, va trebuie să şi guverneze un pic.

Coabitare? În teorie e posibil, dar protagoniştii celor două tabere şi-au spus lucruri prea grave ca să le poată şterge aşa uşor. Până la „pupat toţi Piaţa Endependenţi" mai e cale lungă, pentru că rămân reziduurile unui mare show mediatic în care s-au spus şi s-au scris tot felul de enormităţi. Zile şi seri întregi, pe la talk-show-urile aşa-numitelor „televiziuni de ştiri" s-a trăncănit enorm. Dacă ar face cineva o recapitulare la rece a tuturor intervenţiilor din această perioadă, s-ar lua cu mâinile de cap.

S-au rostit lucruri grave, nu toate cu acoperire în fapte: de la folosirea cu totul aiurea a unor termeni precum „lovitură de stat", „puci" ori „dictatura Parlamentului" până la comparaţii aberante ale anchetelor pentru fraudă electorală cu anchetele comuniste din anii '50. Tone de vorbe cu prea puţină acoperire în fapte au inundat spaţiul public şi i-au făcut pe oameni să se certe pentru că ţin cu o tabără sau alta, pentru că citesc „anumite" ziare ori pentru că se uită la posturi TV diferite. De la începutul anilor '90 nu s-a mai întâmplat aşa ceva: pe atunci, ori citeai România liberă, ori Azi; ori erai cu Iliescu, ori împotrivă. Şi la asta a contribuit nu doar lupta dintre politicieni, ci şi disponibilitatea unei mari părţi a publicului - hrănită din belşug cu propaganda TV - de a-şi dispreţui aproapele, de a se certa din nimic, de a-şi manifesta agresivitatea faţă de oricine e de altă părere. @N_