Domnilor ex și actual, îmi e greu să vă spun vreunuia dintre voi președinte. Imposibil chiar.
Pentru că nu vă mai respect. Aţi reușit, vara asta, să îmi distrugeţi toate visele. Să mă faceţi să-mi urăsc ţara. Să mă gândesc zilnic să îmi pregătesc copilul în așa fel încât să nu-și dorească să trăiască aici. Să nu-mi mai fac planuri pentru un viitor în România. E un sentiment greu de dus acela să-ţi urăști propriul popor. E contradictoriu cu tot ce e întipărit în ADN-ul meu. Dar, voi, domnilor Crin și Traian, aţi reușit să faceţi asta cu mine. Să nu vă mai așteptaţi vreodată la respect din partea mea! Să nu mai îndrăzniţi vreodată să-mi cereţi votul!
Dle Antonescu, la alegerile prezidenţiale trecute, în primul tur, v-am votat cu toată inima. Mă săturasem de un președinte-jucător, care ne râdea prea zgomotos în faţă când noi eram în genunchi de durere. În turul al doilea, n-am mai mers la vot. Din principiu. Nu voi alege vreodată un urmaș al bolșevicului Iliescu. Ce ai făcut, dle Antonescu, vara asta, mi-a provocat o greaţă care nu-mi va trece cu nicio limonadă politică pe care vrei să o mai pregătești. Ai făcut un cocktail letal liberalo-socialist pe care, ca un om care a fost doar trei luni pionier, n-am cum să-l înghit.
Ţi-ai arătat toate frustrările mizerabile. Ai zbierat mai tare la noi decât cel pe care ai vrut să-l înlocuiești. Ne-ai făcut de râs în faţa tuturor oamenilor cu adevărat mari, care chiar mișcă lucrurile în lume. Ai ţipat cu tonul tău patetic-ameninţător la Occident. Pentru că, da, dle Antonescu, eu doar spre Vest pot să privesc. Nu mă interesează deloc să mă ia în braţe nimeni de la Răsărit. Din ţări ca Rusia, de exemplu, unde jurnaliștii sunt arestaţi sau dispar pur și simplu peste noapte, doar pentru că vor să scrie liber. Dle Antonescu, știu că nu o să te retragi. Oricum, n-am crezut asta vreodată. Dar, în ceea ce mă priveșt
