Copiii meniţi să aducă glorie rabdă exerciţii fizice greu de imaginat. Unii spun că e o barbarie, alţii cred că aceasta este singura cale către succes.
Pozele cu micuţi chinezi pe chipul cărora se citeşte durerea, chinul, dorinţa de a fugi din sala de antrenament fac, an de an, înconjurul lumii. Cei mai mici dintre ei nu au mai mult de 3 ani, dar şi cei care au 7 ani par de 4. Exerciţiile de stretching par mai dure decît tot ce s-a văzut vreodată în poze.
Conducătorii sportivi ai Chinei, dar mai ales cei politici, cred că aceste metode sînt cele rapide şi sigure pentru ca gimnaştii să fie crescuţi şi şlefuiţi într-un mod mulţumitor pentru Jocurile Olimpice. Ele au ieşit la iveală mai ales înainte de JO de la Beijing, unde China trebuia să fie numărul 1 la medalii cîştigate. Dar aceste moduri extreme de antrenament s-au practicat şi înainte de 2008 şi se practică şi acum.
"Aşa şi numai aşa se face performanţa", se scuză antrenorii academiilor chineze de sport din Nanjing sau Tianjin. Organizaţiile pentru drepturile copiilor spun însă că acestea sînt forme de abuz. Dar nu prea au ce să facă. Aceşti copii sînt la şcolile de sport cu încredinţarea şi sub semnătura părinţilor lor.
"O medalie de aur înseamnă 1.000 de medalii de argint"
directiva conducătorilor comunişti, în încercarea de a explica maselor că doar aurul are valoare Aceste fotografii, cu copii chinezi chinuiţi în numele triumfului sportiv, şochează şi supără. Aceasta este calea scurtă şi sigură către înalta performanţă. Echipa feminină a Chinei nu a mai urcat pe podiumul olimpic la Londra. Fetele au venit pe locul patru, după SUA, Rusia şi România. Acum patru ani, la Beijing, chinezoaicele înhăţau însă aurul. Statul le băgase într-un program intensiv de pregătire încă de la vîrsta de 3 ani, iar părinţii aveau voie să le viziteze o dată pe an. Programul este valabil şi acum, doa
