- Social - nr. 166 / 28 August, 2012 Numele clasic al tradarii, Iuda, s-a perpetuat milenar in atatea firi de iude, incat astazi nimic pare sa nu ne mai mire. El, iuda transfiguratul, mocneste undeva in adancimi de suflet, gata fiind sa-ti sara la gat, cand nici nu te astepti, dar, desigur, nu inainte de a te amagi cu zambetul lui prefacut si, cu o bunatate in aparenta fara de margini, intotdeauna, sa te raneasca in forme din cele mai grave. El, Iuda mincinosul, nu este in esenta altceva decat un impostor deghizat in trasaturi sclipitoare, o sireata inversare de valori! De fapt, el este o uzurpare a ceea ce numim a fi, de obicei, normalitatea. Si parca la nesfarsit, in aceasta agitatie cotidiana, deseori provocata si devorata cu o placere demonica, una dupa alta ies in relief nastrusnice situatii in care anormalitatea este luata de unii drept reper de normalitate! In acest sens, sa ne rezumam, de pilda, la actul nedemn al tradarii. Ca astazi tradarea nu mai este un prilej firesc de rusine, de remuscare ca se insala voit increderea cuiva, inclusiv a propriului popor, ne-o dovedeste cu prisosinta moda tot mai ciudata a tradatorilor care isi atribuie actiunilor lor un fals atribut al curajului! Un astfel de inchipuit curaj le-au avut personajele "eroice" Ioan Rus de la Interne (pe care Basescu l-a impus lui Ponta, ca o conditie pentru a fi numit ca prim-ministru) si Aspazia Cojocaru de la CCR. Amandoi si-au tradat, in aceasta era a constiintelor vandute si santajabile, pe reprezentantii partidului care i-au propus in functii si pe electorii romani victoriosi la Referendum _ daca ne raportam la cifrele statistice reale si nu la cele transmise catre CCR! De fapt, in jocul lor dublu, in sensul unei loialitati destul de prost mascate, fata de Basescu, nu a fost vorba doar de tradare, ca act de inselare a increderii si sperantelor. Cei doi au acuzat partidul care i-a propu