Banii reprezintă piatra de temelie a economiei. Ajută statele să strângă impozitele necesare finanțării bunului public și le permite producătorilor să își îmbunătățească marfa reinvestind sumele obținute din comerț; și totuși, originea lor rămâne un mister.

Unii spun că banii nu ar putea exista în afara actualului sistem statal. Alții sunt de părere că nu au nimic de-a face unele cu altele, că banii ar fi apărut indiferent de modul de organizare al societății. Este o dezbatere de când lumea, care ne poate ajuta să pricepem mai bine problemele monetare cu care se confruntă economia actuală.

Banii îndeplinesc trei funcții de bază. În primul rând, trebuie să reprezinte un mijloc de schimb, ușor de folosit pentru achiziția de bunuri și servicii. Apoi, trebuie să înmagazineze o anumită valoare, astfel încât să poată fi puși deoparte, pentru a putea fi lesne utilizați în orice moment. Nu în ultimul rând, trebuie să reprezinte o unitate de măsură. Multe alte lucruri pot înfăptui cele trei funcții. Ceaiul, sarea sau vitele au îndeplinit, de-a lungul timpului, rolul actual al banilor. În închisorile britanice, deținuții folosesc în acest scop pliculețele cu gel de duş sau șiragurile de mătănii.

Banii sunt menționați de acum câteva milenii. În jurul anului 650 î.e.n., în Lidia (acum o regiune din vestul Turciei), se fabricau monede din electrum, un aliaj de aur și argint. Primele bancnote au apărut în China în preajma anului 1.000, în timp ce aztecii au folosit boabele de cafea ca unitate monetară până prin secolul al XII-lea. Ce nu reușim să înțelegem este cum s-a ajuns la această convenție.

Moneda, alternativă la troc

În 1892, economistul Karl Menger a pus bazele unei școli interesante de gândire. Potrivit preceptelor sale, monetizarea economiei a apărut în momentul în care comunitățile au depășit stadiul de agricultură de subzistență și au început