Nimic nu ilustreaza mai bine penibilul situatiei in care ne aflam acum decat o anecdota pe care o stiu de ceva vreme si pe care imi ingadui sa v-o transmit si dumneavoastra, cu acelasi suras amar: Ion, vesnicul si nefericitul Ion, se duce la Itic, eternul si invincibilul Itic, si-i cere 2 lei imprumut, ca sa aiba cu ce plati pensiile si salariile( sac). Itic zice, mai Ioane, eu iti dau, dar la primavara ai sa-mi dai 4 lei in loc de doi. În plus, te duci acuma acasa si-mi aduci garantie ceva. Pai ce sa-ti aduc, zice Ion, ca nu mai am nimic, am vandut tot, nu mi-a ramas decat toporul! N-ai ce face, mi-aduci toporul! Si ma mai gandesc, mai Ioane, daca tu n-ai bani acum, si n-ai sa ai toata iarna, de unde ai sa-mi dai 4 lei la primavara? Mai bine-mi dai 2 lei acum si 2 lei la primavara, ca sa-ti fie mai usor. Asa ca, te duci acasa, mi-aduci toporul si 2 lei.
Aiurit, Ion se indreapta spre casa scarpinandu-se in cap si mormaie: anapoda treaba, Itic asta nu mi-a dat nici un ban, ba tot eu trebuie sa-i duc acum doi lei si toporul gaj, dar culmea e ca are dreptate!
Cam asta a fost povestea cu recentul si defunctul referendum.N-a contat speranta cu care am votat noi, cele opt milioane de fraieri, pe numele lor Ion, Maria, Ileana sau Gheorghe. Conteaza ce-au spus vreo cativa smecheri, pe numele lor Jose Manuel, Angela, Traian, Augustin si Aspazia! Se pare ca o fatalitate implacabila apasa asupra acestui popor, din negura vremurilor! Unii dintre noi, suficient de multi, sunt, ca si Ion cel din anecdota, oameni fara glagorie multa sau, vorba lui Iorga, oameni care au minte multa dar nu-i toata buna!
Asa se explica faptul ca acum, dupa decizia stramba a Curtii Constitutionale, bat din palme si se bucura, o suma de romani din cele mai diverse categorii sociale, incepand cu unii intelectuali si terminand cu unii comercianti din bazar.
