Adica ce? Nimic decat ca nemtii ne privesc ironic si chiar cu dispret si isi rad de cancelar care bate de pomana un drum spre nicaieri. Banuiam, dar stiti insiva cum e: cand dai peste chiar ce asteptai, te ia cu aceeasi surpriza. Stii, esti sigur si totusi te miri sincer sa-ti vezi asteptarile confirmate. Poate pentru ca ai fi vrut - undeva in subconstient - sa te inseli, sa nu ai dreptate. N-ai nevoie de cine stie ce competenta sa prezumi ca in ochii altora (daramite ai nemtilor!) nu suntem deloc buricul pamantului, ba poate ca nici nu existam, asa cum nu exista lucrurile despre care inca n-am aflat. Practica insa bate certitudinea; sau o face grea ca o piatra de moara. Chiar: cine ar fi crezut ca vizita Angelei Merkel la Chisinau ar putea sa aiba relevanta si in ordine, hai sa zic, etnopsihologica? Pentru noi, astia de-acasa, descinderea cancelarului era inca apriori „istorica", bineinteles. Dar pentru compatriotii doamnei, cei care, la urma urmei, dau cu banul ca sa-si poata ea face voiajele? Ca pret pe vorbele politicienilor nu poti pune niciodata: daca iti declara ca te iubesc, trebuie sa te astepti la un cutit in spate sau, in cazul cel mai bun, la o tifla proiectata cand ti-e lumea mai draga. Regula aparentelor falacioase! Socialul e altceva: n-are motive sa minta, e complet inapt pentru zambetul de circumstanta. Asa ca ce spune, fara sa aiba forta unui verdict, pastreaza, totusi, pana la ultimul gram, ponderea acestuia: nu e pasibil de consecinte, dar te greveaza moralmente la fel de usturator. Si inca nu se stie ce este mai rau pe termen lung. Noi facuram, absolut previzibil, tam-tam, ne precipitaram la aeroport in chip de Filat, cu paine si sare, fuduli pana-n firmament de nemaiintalnita onoare. Presa ici, declaratii colo, dat cu parerea pe unde nici nu te-astepti si gazoane inverzite primavaratic la acest sfarsit de august, de-a lungul intregului traseu. P