La 29 august, Biserica ortodoxă prăznuieşte Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este ultima mare sărbătoare a anului bisericesc, care se încheie la 31 august.

Arhanghelul Gavriil îi vesteşte tatălui Sfântului Ioan Botezătorul, preotul Zaharia, că soţia sa, Elisabeta, îi va naşte un prunc care se va numi Ioan. Cum Zaharia se îndoieşte de vestea îngerească, pentru că şi el şi soţia sa erau bătrâni, este pedepsit să îşi piardă vocea şi să rămână mut, până ce Elisabeta va naşte.

Ioan Botezătorul este ultimul dintre proorocii Vechiului Testament şi în acelaşi timp veriga de legătură dintre cele două Testamente. Ioan Botezătorul, numit şi Înaintemergătorul, vesteşte venirea în lume a Mântuitorului.

Aceleași cuvinte

Ioan îşi începe activitatea în 26 d.Hr., primul an al guvernării lui Pilat din Pont, cu cuvintele: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Exact aceleaşi cuvinte avea să le folosească Iisus, la începutul lucrării sale, în Capernaum. De altfel, Ioan Botezătorul este mai cu seamă învăţătorul pocăinţei, ca fază primară şi obligatorie pentru mântuire.

Ioan Botezătorul duce o viaţă ascetică, în pustiu. Este îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă, încins cu o curea de piele şi se hrăneşte cu miere sălbatică şi lăcuste.

Lecția de smerenie

El foloseşte botezul cu apă, asupra celor pocăiţi, ca semn al curăţirii, al purificării. În perioada când predica şi boteza la râul Iordan, la Ioan vine însuşi Iisus şi îi cere să Îl boteze. Scena este memorabilă. Ioan Îl recunoaşte şi se miră: “Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”. La care Iisus răspunde: “Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”.

Viclenia Irodiadei

Ioan Botezătorul este aruncat în temniţă, după ce îl mustră pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare (cel cu Uciderea Pruncilor) că trăieşte cu soţia frate