Vizita cancelarului german Angela Merkel a fost comentată pe îndelete de presa de la Chişinău, dar şi de cea germană, şi nu numai.
Ziariştii străini, mai ales, au încercat să accentueze aspecte senzaţionale, ca să atragă privirile cititorilor asupra vizitei unui lider important al Vestului într-o ţară de la marginea Europei de astăzi. Mai puţin a fost comentat discursul doamnei Merkel din Parlamentul moldovean. Mai bine zis, au rămas multe idei care nu s-au bucurat, după părerea mea, de o atenţie cuvenită. Subiectul nu poate fi epuizat, evident, prin această intervenţie. Aş vrea să remarc, în primul rând, exprimarea solidarităţii cu cei care suferă anul acesta de secetă în Republica Moldova, ceea ce e un gest adresat unei jumătăţi din populaţia ţării care într-un fel sau altul îşi asigură strictul necesar din prelucrarea pământului.
Într-un cuvânt, celor mai necăjiţi de soartă. Germania a transmis de asemenea un mesaj foarte clar în ceea ce priveşte importanţa asumării trecutului, oricât de dureros ar fi acesta. Astfel, Merkel a făcut trimitere la experienţa naţional-socialistă a ţării sale, adăugând că „chiar dacă toate acestea s-au întâmplat demult, ele nu trebuie date uitării". Asta pentru că „numai cel care este conştient de propria sa istorie, poate trage învăţămintele corespunzătoare". Atunci când s-a pronunţat împotriva sferelor de influenţă şi la faptul că nu „trebuie să lăsăm singure ţările acestei regiuni, care încă nu şi-au soluţionat problemele", a făcut aluzie la consecinţele Pactului sovieto-german de neagresiune din 1939, prin care Basarabia revenea Moscovei, cu acordul Berlinului. Este o asumare a trecutului şi în acest sens, cu precizarea că Germania de astăzi încearcă să ne readucă în spaţiul de civilizaţie european din care am fost excluşi cu forţa acum 72 de ani.
Este adevărat că Merkel a fost prudentă în ceea ce priveşte perspect
