Mai nou, vehementa oficialilor unguri speculeaza labilitatea Romaniei pe plan international, datorata iresponsabilitatii politicienilor romani de la Putere si din Opozitie, antrenati intr-un periculos razboi de uzura. Sa staruim putin asupra cadentei si argumentelor liderilor unguri atunci cand vine vorba de interesele lor in Romania, Slovacia ori Serbia. Pentru ca ungurii au probleme cu aproape toti vecinii, nu doar cu noi. Ratarea din 1989, cand serviciile secrete maghiare au fost activ implicate in lovitura de stat din Romania, le da insomnii nabadaiosilor din pusta. Pur si simplu nu pot accepta ca nicio putere din lume nu a fost tentata sa le sustina obsesiile teritoriale. Faptul ca au fost mai sprinteni decat noi in parcursul euro-atlantic, in vremea la care noi eram impotmoliti in neputintele regimului anacronic iliescian, le-a dat curajul sa spere ca detasarea grupului de la Visegrad, in raport cu celelalte state estice, le va permite sa-si impuna planurile de marire. Ignorau, din nou, ca Europa e astfel construita de la finele razboiului, ca Tratatul de la Paris l-a confirmat pe cel de la Versailles, inclusiv «odiosul Trianon», ca nimeni nu a luat in calcul sa dea echilibrul geo-politic la schimb cu obsesiile unguresti ori sa asocieze prabusirea comunismului cu anularea Tratatului de la Helsinki, cel care consacra, a doua oara si unanim, frontierele postbelice. Dar cum ratiunea nu face casa buna cu insomniile, nici de aceasta data incisiva propaganda ungureasca nu a convins. Si nici nu va reusi, atata vreme cat Europa isi va pastra capul pe umeri. Sa remarcam faptul ca propaganda ungara se radicalizeaza subit, ori de cate ori Europa are ingrijorari mai importante, iar statul roman da semne de ineficienta in afacerile interne si internationale. E timpul potrivit ca inflacararile patetice unguresti sa-si faca partie in constiinta publica, de ar fi sa ramana fie