Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni după un război care a săpat gropi adânci în societatea românească. S-au format două tabere aflate pe poziţii ireconciliabile. Totuşi, există un lucru cu care toată lumea este de acord: dacă nu ar fi existat opoziţia Occidentului, USL l-ar fi spulberat pe Băsescu, chiar dacă pentru asta ar fi trebuit să calce în picioare oricâte legi şi instituţii ar fi avut nevoie. Ce lecţie trebuie să învăţăm din criza care tocmai s-a încheiat?

Traian Băsescu şi-a reluat mandatul de la Cotroceni cu toate că 7,4 milioane de români nu-l mai doresc în fruntea statului. S-ar putea spune că, în acest moment, Băsescu este preşedintele cu cel mai slab suport popular care a existat în România în ultimii 20 de ani. Dacă pe plan intern lucrurile stau cât se poate de prost pentru şeful statului, pe plan extern Băsescu a reuşit totuşi să fie convingător, în lupta lui pentru a-şi conserva funcţia. De la Departamentul de Stat al SUA până la instituţiile UE sau cancelariile principalelor state europene, oficialii occidentali au criticat acţiunea USL şi şi-au manifestat, pe faţă sau mai voalat, sprijinul pentru preşedintele suspendat al României. Bineînţeles că această intervenţie externă într-o luptă politică dâmboviţeană a fost interpretată de mulţi politicieni sau analişti în fel şi chip: că suntem consideraţi o colonie a UE (Crin Antonescu), că Angela Merkel nu înţelege nimic din ce se întâmplă în România (Victor Ponta) sau că românii trebuie să se revolte acum împotriva Comisiei Europene aşa cum au făcut-o în trecut împotriva imperiului otoman sau a celui habsburgic (opinie năstruşnică, amuzantă prin imbecilitatea ei, vehiculată foarte des în principal prin emisiunile unor posturi de televiziune).

Teoria intervenţiei externe în problema demiterii preşedintelui este foarte prezentă în ultimele zile. În realitate, acest s