Abia dupa 23 ani, cu trei mai mult decat fatidica cifra brucaniana, poporenii au descoperit in sfarsit ce ar trebui sa fie democratia.
A inceput sa-i doara ca din votul lor dat cu buna credinta se poate naste o politica de doua parale, un teatru ieftin, pentru gura-casca, in care actorii poarta diverse masti, intre jocul de pe scena si viata lor nefiind alta legatura decat plata birurilor catre stat, lipsa respectului si batjocura.
Daca ne luam dupa o parte a presei, odata mastile cazute, s-a vazut ca in loc de promisa buna guvernare au beneficiat din plin de ipocrizie si propaganda, ca democratia, suveranitatea si libertatile populare sunt doar in vorbe si in Constitutie, ca Puterea le-a fost subtilizata de reprezentantii alesi care o gestioneaza in nume si interes propriu, ca deciziile se iau si prin diktat.
Cu o explicatie: lipsiti de coloana vertebrala, de curaj si mandrie nationala, fara a le impune nimeni, politicieni alunecosi cauta cu disperare un stapan pe care sa-l slujeasca, fie din tara, fie de la inaltele Porti ale Apusului.
Cui slujeste adevarul?
Regimul politic si-a devoalat si el mecanismele gripate: nicio institutie a statului de drept nu functioneaza la nivelul cerintelor celui de-al XXI-lea veac, legile, adevarul si dreptatea fiind monopolul unor alesi "mai egali" decat masa mare si insignifianta a alegatorilor.
Daca ne luam dupa cealalta parte a presei, democratia a invins, autorii loviturii de stat nereusite trebuie condamnati, economia si leul au scapat de stransoare, crizelor si recesiunii le va pune indata frau salvatorul Romaniei care a fost repus in jiltu-i de la Cotroceni, Justitia a fost eliberata din ghearele uzurpatorilor, in concluzie, poetii de curte, omagiatorii si ditirambistii pot jubila, scriind mai departe ode dupa pofta. Ceea ce si fac.
Restaurare s
