Pe măsură ce zona euro se întoarce în recesiune, Germania își încetinește, la rândul său, motoarele.
După ce se bucurase de două luni promițătoare, în iulie, vânzările lui Steffen Knoop au scăzut cu 30%. Micuța sa companie din Hamburg, Wascut, comercializează uleiuri pentru răcirea și curățarea mașinăriilor de mari dimensiuni. „Mersul firmei mele se aseamănă cu cel al economiei naționale“, crede domnul Knoop, care încearcă acum să se dumirească dacă prăbușirea vânzărilor este cauzată de plecarea masivă în concediu a potențialilor clienți sau de vreun fenomen mai profund. Și analiștii, care se presupune că ar avea o viziune mai complexă și pe termen lung asupra contextului economic, se întreabă același lucru.
Speranțele întregii Europe atârnă de Germania, văzută ca o locomotivă greoaie, dar care continuă să pufăie chiar și atunci când regiuni întinse ale zonei euro reintră în recesiune. Optimiștii sunt de părere că, atâta timp cât cea mai mare economie a continentului crește, și vecinii săi mai au șanse să iasă la suprafață. Statisticile din 14 august confirmă că PIB-ul Germaniei a crescut în trimestrul doi față de trimestrul unu, însă cu doar 0,3%. Mai bine decât Franța, care a rămas pe zero, decât Spania (minus 0,4%) sau Italia (minus 0,7%). Totuși, cu o evoluție atât de modestă, se mai poate pune problema ca Germania să-și scoată vecinii din mlaștină?
2012, an cu năbădai
Până la finalul anului trecut, creșterea economiei germane devenise tot mai vioaie. Apoi, încetul cu încetul, au apărut câteva semnale de alarmă. Indicele privind climatul de business calculat de Ifo (Institutul pentru Cercetare Economică) a început să scadă în august 2011, iar de atunci nu a mai părăsit panta descendentă. Iar în iulie a.c. a ajuns la cea mai mică valoare de la mijlocul lui 2009 și până acum. Tot anul trecut a luat-o în jos și indicele managerilor de ach
