Iata ca intamplarea, prin cine stie ce binecuvantata coincidenta, ne aminteste astazi 29 august o tristete mai veche. Prin care putem trage mai intinse in timp concluzii, decat din lipsita de concluzii stare nationala, lasand in ceata pana si finalul acestei suite de articole despre ultimul referendum national.

La fel de lipsita si covarsita de perfidia balbelor procedurale ca si rezultatul ingropat in sforaria mascaradei de pseudodezbateri pe formalitati. Provocare folositoare relei credinte politice dar pe care, din pacate, au acceptat-o cu naiva ignoranta multi confrati din presa care s-au pretat la filibusterismul formalismelor lansate ca diversiune, lipsit fiind de alta menire decat sa duca electoratul cu vorba. Sa-i lase impresia ca situatia tot mai grava pentru el se discuta cand, de fapt ea se escamota ingropandu-se definitiv sub gigamiliardele de vorbe inutile, despre proceduri inutile sau, uneori, chiar inexistente, inventate ad-hoc. Adica proceduri lipsite de procedura care ne-au ocupat doua luni viata intr-o discutie despre neant, cu unicul scop de a ne arunca in neantul din care sa nu mai apucam nici a trai in democratie, nici macar a sti cu adevarat ce este aceasta.

Pentru ca astazi, exact la doua zile de la rusinea reinvierii mortului la Cotroceni, ar fi trebuit sa fie zi de mare praznic national, sarbatoare de aleasa simtire romaneasca, bucurie a evocarii unor mari momente din afirmarea noastra nationala si chiar prilej sfant de intarire a legaturilor de sange, credinta si cultura a romanilor de pretitutindeni, prin propusa, inca din anul 2007 a SARBATORII NATIONALE A LIMBII ROMANE!

Da, inca din anul 2007, luand pilda de la fratii nostri basarabeni care au o asemenea mare sarbatoare (si si-o cinstesc an de an in ciuda unor opresiuni bolsevice exercitate mult mai direct, mult mai brutal si chiar dusmanos fata de romanism, bleste