La finalul primei mari batalii din razboiul feudal pentru Romania, declansat la inceputul lui 2012, se impun cateva clarificari strategice. Prima este ca Romania a fost aruncata din nou in haos, la fel ca in 1989-1991, de propria ei clasa conducatoare, incapabila sa transeze prin mijloace civilizate probleme fundamentale precum natura sistemului constitutional si a celui politic.
A accepta idea ca adversitatea dintre Traian Basescu si liderii USL este cauza fundamentala a conflictului care ameninta astazi sa doboare statul roman ar presupune, simultan, a accepta si ideea ca principalii lideri politici din Romania reprezinta, fara exceptie, cazuri psihiatrice disperate care necesita internarea urgenta in unitati medicale specializate.
Nimeni, niciodata, la nivelul marii politici, nu s-a apucat sa demoleze o tara DOAR pentru ca "n-a putut sa coabiteze" cu un adversar politic sau cu altul. Liderii politici din statele nedictatoriale au in spate masinarii de partid si institutionale care nu pornesc la lupta pentru a da satisfactie personala sefilor, ci pentru a apara interesele economice si politice vitale pe care le reprezinta si apara.
Romania nu mai este o dictatura dar, dupa cum au demonstrat-o evenimentele din ultimele luni, nu a devenit nici o democratie de tip occidental, desi a fost admisa intre timp in NATO si UE. Teza favorita a liderilor USL, propagata de ani de zile de instrumentele lor de propaganda media, este ca "dezbinatorul" si "conflictualul" Traian Basescu este unic vinovat de crizele politice succesive care zguduie Romania dupa 2007.
Pentru cateva milioane de romani care se "informeaza" doar de la un anumit post TV, acesta teza a inlocuit Decalogul insusi. Pentru ceilalti, sa observam un fapt evident: daca Traian Basescu ar fi fost "singur impotriva tuturor" si singura jena pentru TOATE grupurile de inte