De turbulenţele financiare n-am scăpat. Evenimentele se precipită. Şi, totodată, se precipită prezicerile: ce va fi şi cum va fi după criză. Mă întorc la Bloomberg, care a lansat o variantă ce i se pare benefică pentru Europa de Est: retragerea din bănci a creditorilor vestici. O dublă eroare. Pentru că acest capital nu are interes să se retragă. Iar dacă aşa ceva chiar s-ar întâmpla, nu ar fi o binefacere pentru ţările din Europa de Est. Şi nici pentru România.

E adevărat, criza a început deja să producă o corecţie a consumului în întreaga lume, nu doar în Europa de Est. Inclusiv în România, unde cererea de consum lăsase în urmă oferta internă de bunuri şi servicii.

Modelul de consum, chiar stilul de viaţă vor cunoaşte schimbări radicale. După ce, începând din 2000 cu deosebire, o cursă contra cronometru a făcut ani buni ca sute şi sute de milioane de oameni să locuiască în case pe care şi le-au cumpărat ori le-au construit cu credite bancare. Şi mai mulţi fiind cei care se împrumutau la instituţii financiare pentru a-şi îmbunătăţi confortul familial sau individual.

În România, unei bune părţi a populaţiei i se păruse, începând din anul 2000, cu deosebire în anii 2004-2008, că trăieşte momente de exuberanţă. Fiindcă, adeseori, ţara noastră s-a confruntat cu situaţii ce ne trezesc, astăzi, stări nostalgice. Se adunau mulţi bani, chiar prea mulţi uneori, băncile copleşeau populaţia cu credite, mai departe cererea de consum copleşea oferta, iar oamenii consumau, consumau… Milioane de oameni, care primeau împrumuturi pentru case ori pentru consum, vedeau astfel în credit o legătură cu timpul, ca într-o funcţie matematică; o legătură care-i obliga să gândească în viitor. Creditul ardea etape, o tânără familie nu o mai lua "de la lingură", cumpăra mai întâi casa. De fapt, îşi începea viaţa cu viitorul, exersând bunăstarea pe datorie. Creditele de consu