Ne-au complicat viata intr-atata de rau, ca din momentul asta unul dintre cei trei muschetari ai politicii va trebui musai sa paraseasca scena. Pentru ca a fost invins(i), pentru ca altfel nu se va opri niciodata, ba vom merge din mai rau in mai rau, pentru ca, si e cel mai important motiv, cel putin unul dintre ei va pierde categoric in toamna. Ducandu-si lupta in formatie completa pana la alegeri, trioul – Antonescu, Ponta, Basescu se condamna de la sine la executia finala.
Pentru ca daca si dupa decembrie lucrurile vor arata aproape la fel, suntem blocati definitiv intr-un moment mort. Paradoxal, cele mai multe sanse sunt, dupa parerea mea, ca lucrurile sa ramana exact la fel. Daca nu cumva unul dintre cei trei va da dovada de intelepciune si va renunta. Sau daca nu se vor forta, cine stie unde ajungandu-se astfel, sa nu mai aiba incotro decat sa isi dea demisia. Aici, in dreptul acestei posibilitati, Ponta si Basescu au cele mai multe sanse sa izbuteasca. Ambii au cate un mort in spinare, mult mai greu si mai puturos decat mortaciunea pe care o poarta Antonescu.
Si totusi. Ponta are plagiatul, Basescu votul popular negativ coplesitor, dar nici Antonescu nu se simte deloc bine cu imaginea de alungat de la Cotroceni pe aceeasi usa din dos pe care a si intrat. Fie si doar ca imagine, e o pata pe obrazul care ar fi trebuit, de exemplu, sa-l oblige sa isi tina cuvantul asa cum l-a dat, in Parlament, in fata tarii. Pentru ca imi imaginez ca asa cum stia de la inceput in ce sens vor vota majoritar romanii, la fel ar fi trebuit sa estimeze impactul si probabilitatea ca nu se va strange cvorumul si nu se va trece pragul, iar dupa aceea, ar fi trebuit sa stie incotro ar conduce razboiul in formatie identica.
Ce este in neregula cu acest cvasi-etern conflict, in formula asta? In primul rand, el s-a desprins de tot ceea ce pana acum a inseamnat rezonabili
