Într-un banc mai vechi, fiul, ajuns la vârsta maturităţii, îşi anunţă tatăl că s-a hotărât în privinţa carierei sale. După ce îi spune că vrea să intre în crima organizată, tatăl îl întreabă dacă se referă la partea din sectorul privat sau la cea de stat.

Oare a ales bine juniorul, având în vedere că, cel puţin de la declanşarea crizei financiare globale, cel mai profitabil sector economic a devenit crima organizată de partid şi de stat? Probabil că nu mai contează, în condiţiile în care "transferurile" dintre cele două sectoare au devenit la fel de obişnuite ca succesiunea dintre noapte şi zi.

Dezvoltarea în ultimele decenii a acestei forme "moderne" a statului este analizată într-o colecţie recentă de eseuri a profesorului Thomas J. DiLorenzo, publicată de Institutul Mises din Statele Unite sub titlul "Crima organizată. Adevărul gol-goluţ despre guvern". Deşi cartea se concentrează asupra evoluţiei sistemului politic şi guvernamental din SUA, nu este greu să observăm că analiza se poate aplica la fel de bine oricărei "democraţii sociale" din Europa.

Profesorului american i se pare incredibil că "duopolul bipartizan care conduce America de atâta timp a adoptat atât fascismul cât şi socialis-mul drept caracteristici definitorii ale sistemului nostru (n.a. american) economic", în ciuda tragicelor experienţe istorice. Pentru DiLorenzo această decizie reprezintă "o reţetă pentru sinuciderea economică naţională".

Într-o scurtă lecţie de istorie, DiLorenzo ne aminteşte că "fascismul economic din Italia şi Germania în perioada interbelică a permis existenţa proprietăţii şi a companiilor private doar în condiţiile unui control strict din partea statului, pentru a servi "interesul public".

Fascismul a trecut, bineînţeles, cu mult dincolo de domeniul economic. "Concepţia fascistă despre viaţă pune accentul pe importanţa statului şi acceptă indivi