Înainte de a ieşi să glăsuiască pentru ziarişti şi popor, Băsescu va mai sta cîteva zile cu ochii la porţile de la Cotroceni, să vadă cine-i dincolo de ele, în afară de Ghişe. Cam cît va socoti el că românul care nu-l mai vrea preşedinte s-a obişnuit cu ideea că referendumul fuse şi se duse. Fiindcă dinspre partea procurorilor care ar trebui să producă dovezi despre fraudele masive pe care le-a tot invocat el, înainte şi după referendum, slabă nădejde.

Că s-a furat aşa e, dar dacă, aşa cum arată pînă acum tolbele procurorilor, hoţiile nu sar de cîteva zeci de mii de voturi, unde-s fraudele alea masive care au viciat rezultatul final cum zicea viitorul socru-mic? Asta-l încurcă cel mai tare pe T.B., plus amănuntul că trebuie s-o lase moartă cu lovitura de stat, ca să nu-i întărîte pe cei care-au fost la vot şi acum stau în casă. Dacă-l împinge cucuveaua lui Iliescu să spună că „lovitura de stat continuată” a eşuat şi pune din nou placa de la garaj cu „clica de trădători”, nici Mihail Neamţu nu-i va mai putea ţine isonul, fără să stîrnească rîsul curcilor. S-a împiedicat lovitura de stat la Curtea Constituţională şi „clica de trădători” şi-a pierdut aplombul la mijlocul drumului, speriată de Aspazia Cojocaru?

Am auzit în ultimele zile scenariul că T.B. ar putea ieşi să-şi anunţe demisia şi să ne propună în schimb întoarcerea la monarhie – la cea adevărată, nu la cea reprezentată de cumătrul său, Paul. Ideea e de ţinut minte, dar nu-l văd pe Băsescu în rolul unui Franco de România. Din el răzbate tot mai mult fostul traficant de blugi care le dădea „dreptul” vameşilor, să-l lase în pace. Numai că acum n-are cu cine să-şi negocieze o bătrîneţe tihnită, lipsită de invitaţii la Parchet. Prea mulţi din USL îi poartă sîmbetele şi el însuşi e mult prea neîncrezător în valoarea cuvîntului de onoare, încît să rişte un asemenea troc.

Ca să nu-şi strice cheful