Editorialistul revistei Finanţiştii, Florin Cîţu, povesteşte că a avut nevoie să scoată un certificat fiscal pentru a vinde un activ. A aflat însă după 45 de minute de stat la coadă că ar avea o amendă neplătită şi nu i se poate elibera certificatul. Cîţu precizează că achitase amenda, dar nu avea chitanţa la el şi atunci a mai plătit-o o dată pentru a obţine pe loc certificatul fiscal şi a-şi vinde activul. După care a mers acasă, a găsit chitanţa, însă a aflat cu stupefacţie că atunci când prezinţi dovada că statul e prost organizat el nu-ţi dă imediat banii înapoi cu scuzele de rigoare. Dimpotrivă, tu îi dai credit: îţi compensează ce ai plătit în plus cu impozitele viitoare.

Fireşte că Florin Cîţu nu e nici prima nici ultima persoană tratată de stat ca un prezumtiv vinovat. Dacă se întâmplă să ai o amendă de circulaţie anulată de tribunal tot nu-ţi poţi vinde casa pentru că judecătoria nu comunică decizia Fiscului şi iar trebuie să ai grijă să nu pierzi cumva “dovada” care te disculpă.

Mai grav este însă că această atitudine a statului român aduce atingere dreptului de proprietate, aceea despre care Constituţia spune că este “garantată”. Cu alte cuvinte dacă Florin Cîţu ar da în judecată administraţia locală a statului ridicând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională - cea mai mediatizată instituţie a ultimei perioade - ar trebui să-i dea câştig de cauză. Şi chiar nu înţeleg de ce nu s-a implicat la momentul oportun Avocatul Poporului în această chestiune?!

Dar controversele nu se opresc aici. Ce este, de fapt, statul când dă pensii sau asigură sănătatea? Doar un prestator de servicii. Iar când clienţii observă că produsul oferit e mai slab calitativ atunci aceştia trebuie să fie atraşi cu un preţ mai mic ca să nu renunţe la serviciu - respectiv să li se micşoreze semnificativ cota de CAS. Cel puţin aşa e în capitalism: când plăte