Zilele acestea a intrat în librării volumul cu numărul al Operelor lui Emil Brumaru. Adunate sub titlul „Cerşetorul de cafea", în această lucrare sunt prezentate la loc de cinste epistolele poetului din Iaşi scrise de-a lungul timpului câtorva prieteni, printre aceştia numărându-se Alex Ştefănescu şi Lucian Raicu.
Cu o prefaţă semnată de Livius Cio-cârlie, cartea apărută la editura Polirom constituie o superbă scufundare în viaţa acestui etern îndrăgostit de cafea, de femeile cu forme pline şi de viaţa dulce-amăruie a vechilor moşieri ruşi din scrierile lui Cehov.
Volumul începe cu o biografie a sa, pe ani, care însă nu este o trecere în revistă formală a vieţii şi activităţii poetului, ci, dimpotrivă, o poezie în sine. Iată de pildă cum este „indexată" copilăria lui Emil Brumaru:
1939 Emil Brumaru se naşte la 1 ianuarie, în Bahmutea, judeţul Tighina, Basarabia, într-o familie modestă. Tatăl, Grigore Brumaru, este funcţionar C.F.R., mama, Elisabeta Brumaru (fostă Trelea), învăţătoare. Mama îi va povesti că s-a născut, de fapt, pe 25 decembrie 1938, dar a fost declarat mai tîrziu ca să nu fie luat în armată cu un an mai devreme.
1943-1944 Familia, refugiată din Basarabia, stă, pentru un timp, în Curtea de Argeş, la o soră a mamei, Vera, căsătorită cu Dumitru Enescu. La parter se află o cafenea cu două mese de biliard. Copilul se îndrăgosteşte de o bilă roşie.
1945-1946 Tatăl obţine postul de impiegat de mişcare în gara Merişani. Locuiesc înghesuiţi într-un canton, lîngă un pod de fier. Ca să nu rămînă singur acasă, mama ia băiatul în clasa I, neînscris, în orele ei de predare.
1946 Tatăl este mutat cu serviciul la Ciceu. Locuiesc într‑un pavilion C.F.R. Clasa I, de data aceasta înscris, avînd-o ca învăţătoare tot pe mama. Citeşte, dîndu-se în scrînciob, o ediţie pentru copii, cartonată, despre Gulliver în ţara piticilor şi a uria-
