S-a scris despre vizita cancelarului german Angela Merkel în Republica Moldova cu trumfalism-naiv la Chişinău, cu ironie la Berlin şi destul de multă indiferenţă la Bucureşti. Într-un ton serios însă la Moscova, capitala pe care mulţi dintre decidenţii Est-europeni continuă să o considere departe, crezând în mirajul protecţiei oferite de Uniunea Europeană, NATO, ONU etc. Oricum ar fi, aşa cum am aşteptat şi iniţial nu am consemnat, vizita liderului german a avansat o promisiune de ordin financiar, concret: Germania creşte asistenţa bilaterală anuală de la 4,5 la 15 milioane euro. Totodată, Merkel a promis şi în numele Uniunii Europene 122 de milioane euro. Fără îndoială, pentru majoritatea populaţiei micului stat prins la graniţa a două mari imperii, sumele par impresionante, chiar şi comparate cu PIB-ul R. Moldova de peste şapte miliarde euro. Şi totuşi, ce înseamnă ajutorul promis de germani moldovenilor? Cu ce echivalează el în relaţiile directe şi de reprezentare asumate de Germania în numele Moldovei?

În discursul prezentat în Parlamentul de la Chişinău, Angela Merkel a subliniat că Germania susţine R. Moldova "independent de celelalte state participante în cadrul Parteneriatului Estic”, în cazul în care criteriile relevante sunt îndeplinite iar Uniunea Europeană va efectua paşii de apropiere conveniţi! În aceste condiţii, Germania "va fi alături şi va oferi consultanţă necesară - prin intermediul Societăţii germane pentru Cooperare Internaţională, al numeroaselor programe de dezvoltare, al Grupului consultativ german, care consiliază Guvernul dumneavoastră pe probleme macroeconomice, inclusiv prin intermediul Fundaţiei Germane pentru cooperare juridică Internaţională şi al fundaţiilor politice”. Prin urmare, motorul economic al Europei asumă un nou proiect de tip "Bulgaria”, însă, acum, pe criterii de negociere cu Rusia, negocieri care vizează direct Tran