Americanii or fi rămas cu maxilarele înţepenite de mirare că nişte copii, chiar fraţi gemeni, se pot bate între ei. Copii scoşi de curând din orfelinat, unde pumnul şi viclenia fac ierarhiile. N-au încercat să repare produs, ci l-au returnat furnizorului după numai patru luni de probă. L-au despărţit pe frate de frate.

Geamănul defect

Sâmbătă, 25 august 2012. Sunt în aeroportul Otopeni cu Cecilia Adamek, de la fundaţia Concordia. Îl aşteptăm pe părintele Markus Inama, din conducerea Fundaţiei. Vine de la Viena. Am ajuns prea devreme. Ne învârtim prin aeroport. Mergem spre magazinul Billa să cumpărăm apă. Îi povestesc Ceciliei drama fraţilor Costel şi Vasilică Stupu, despărţiti de părinţii adoptivi.

— Vino să-ţi arăt ceva!, îmi spune Cecilia şi întinde pasul spre magazin.

Când intră, un puştan negricios sare de după tejghea şi i se aruncă în braţe. O strânge nebuneşte, o potopeşte cu pupături, îşi freacă faţa de pieptul ei ca un motan bucuros că îşi revede stăpânul. Aproape se sufocă de bucurie. Strigă: "Mama! Mama!". Şi iar o pupă. Nu-i mai dă drumul din braţe. O femeie, care vinde cu puştiul la raionul de semipreparate, vine să vadă ce se întâmplă. Băiatul i-o arată cu mândrie pe Cecilia. "Ea e mama, vezi? Ţi-am spus! E mama mea!"

Cecilia poate să-i fie cel mult soră mai mare, nu mamă. Dar i-a fost ca un fel de mamă cât a stat băiatul la Concordia. Acum munceşte, e pe cont propriu.

— Băiatul e Gheorghiţă Chimu, îmi spune Cecilia mai târziu. A crescut la noi. Şi el are un frate geamăn. Nici el nu mai ştie nimic de fratele lui. Dar pe ei chiar mama lor i-a despărţit, nu nişte părinţi adoptivi. Gheorghiţă s-a născut cu o problemă la un picior. Ai văzut? Şchiopătează. Maică-sa l-a păstrat doar pe fratele sănătos. Nu ştim nimic despre ei. Gheorghiţă era cu defecte. A fost abandonat în maternitate.

Flăcăul d