Imediat după fluierul de final al meciului de la Vaslui, minişedinţă ţinută de Reghecampf cu jucătorii stelişti chiar acolo, în iarbă. Momentul era greu, frustrarea mare (Steaua avusese mult timp jocul în mână), de aceea îmi place să cred că antrenorul le-a spus cam aşa: “Am pierdut cum am pierdut, o să mai discutăm asta în zilele următoare, dar acum vă este clar că Gigi face turul televiziunilor şi ne face varză pe toţi. Pentru sănătatea voastră mintală şi pentru a avea o şansă în continuare nu vă uitaţi la ştiri, nu accesaţi site-urile de sport, nu dezvoltaţi subiectul cu cei apropiaţi.”

Ştiu, puţin probabil să fie adevărat, am supralicitat aptitudinile psihologice ale lui Reghe, dar ăsta e blestemul Stelei, mai rea decât înfrângerea însăşi este dezlănţuirea stihiei de după. N-ajunge cutremurul, mai trebuie să vină şi un tsunami! Dincolo, Şumudică s-a umflat mai mult decât era cazul că a făcut el schimbările care au întors soarta partidei în repriza secundă. Păi eşti antrenor doar de o repriză?! În prima parte Vasluiul nici n-a existat, a fost o masă informă, de neprivit. Dar zeul fotbalului a hotărât că era rândul celorlalţi să fie pedepsiţi. Şumudică a mai spus că golul din corner a venit ca urmare a descoperirii unei hibe în felul în care se aşează fundaşii Stelei. Posibil, dar dacă era om şi la bara apropiată ar fi putut el interveni? Mai degrabă l-aş lăuda pe Şumudică nu pentru că echipa sa a dat gol din corner, ci pentru că n-a luat din corner. Au fost o sumedenie de lovituri de la colţ, arma principală a echipei bucureştene încă din sezonul trecut, cu Bourceanu care pune de fiecare dată mingea pe 6 metri, ca pe vremuri Timofte II, “portughezul”. Să nu trecem cu uşurinţă peste faza golului stelist, venit în urma unei extraordinare acţiuni a lui Chiricheş, care a combinat fuleul cu tehnica, aia care deunăzi l-a trădat. Una peste alta, consider