Dacă alegerile s-ar câştiga numai cu sloganuri, PD-L ar fi, din nou, primul. Lucrează cu formule simple, directe şi tonice, menite să atingă corzile sensibile ale poporului. După urarea „Să trăiţi bine!”, cu care prezidenţiabilul său a cucerit, în 2004, voturile unei populaţii împovărate de o prea lungă tranziţie şi o prea mare corupţie, partidul vine, anul acesta, cu o nouă alianţă şi cu un îndemn, croit pentru terapia unei naţiuni demoralizate: „Sus inima! România are viitor!”. Sloganul – care este şi titlul manifestului Dreptei - nu se potriveşte însă cu PD-L, care nu mai are calităţile de-a face pe doctorul. Este un partid vechi, plafonat, care a avut pe mână, viitorul României, timp de şapte ani. Ce a făcut cu el alegătorii văd şi simt pe propria lor piele şi marea lor majoritate, judecând după rezultatele la locale, nu i l-ar mai încredinţa. Îndemnul merge cu formaţiunile tinere, conduse de oameni cu viziuni proaspete, pentru care viitorul se construieşte cu gândul dincolo de apropiata pensie, iar PD-L s-a asigurat că nu îi lipseşte o astfel de companie.

Ieri, două structuri nou înfiinţate - Iniţiativa Civică de Centru Dreapta a lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Partidul Noua Republică al lui Mihai Neamţu şi-au însuşit, alături de PD-L, Manifestul politic al Dreptei, punând, astfel, bazele unei alianţe electorale, care îşi propune să răspundă în forţă, „provocării lansate de USL”. Făcând abstracţie de scopul enunţat al acesteia (politică exclusiv pro cetăţean, accent pe nevoia de unitate şi de viitor mai bun a societăţii), misia cea mai dificilă a Alianţei Dreptei este aceea de a-şi face, într-un timp foarte scurt, un paşaport electoral propriu, în care să nu semene cu PD-L. Cu cât aminteşte mai puţin de acesta şi de Traian Băsescu, respins de şapte milioane de români, cu atât mai bine pentru ea. Desigur, legăturile politice, afinităţile, ideile comune,