Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu, Mihai Neamţu, Adrian Papahagi şi Aurelian Pavelescu au lansat ieri un manifest comun - „Români, sus inima! România are viitor", care se doreşte platforma de pe care se va lansa Dreapta Unificată în alegerile legislative din decembrie.
Încă înainte de lansarea propriu-zisă au apărut însă critici şi opinii sceptice. M.R. Ungureanu a declarat, în deschidere, că acest manifest reprezintă „o promisiune că putem depăşi ceea ce întâmplător ne desparte, regăsindu-ne în teritoriul aceloraşi principii şi valori". „Scopul acestei alianţe - a continuat el - este promovarea unei politici îndreptate exclusiv către cetăţeanul român, care să nu ţină cont de interese de grup şi să reliefeze ceea ce această societate are acum nevoie - unitate şi un viitor mai bun." Intenţiile sunt generoase, dar, pe de o parte, toate sunt astfel, iar, pe de alta, ele pot eşua la fel cum au eşuat de-a lungul anilor şi alte construcţii şi proiecte similare. Motivele şi precedentele susţin, mai curând, o atitudine sceptică.
1. Precedentele CDR şi Alianţa DA
Cele două tentative anterioare de coagulare a forţelor de centru-dreapta din România au fost Convenţia Democratică din România în 1992, şi Alianţa Dreptate şi Adevăr în 2004. Prima s-a destrămăt o dată cu dezertarea PNL, care a preferat să supravieţuiască singur decât să moară singur după o guvernare extrem de instabilă, marcată de ameninţarea colapsului economic, incoerenţă, corupţie, incompetenţă şi conflicte între membrii coaliţiei de guvernământ, războiul din Iugoslavia şi mineriada din ianuarie 1999. La rândul ei, Alianţa D.A. s-a destrămat în aprilie 2007, când o dată obiectivul aderării la UE se realizase, PNL a ales să susţină demersul lui Dan Voiculescu şi al PSD de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu şi a eliminat Partidul Democrat din Guvernul Tări
