Suntem foarte ocupaţi, obosiţi, stresaţi, trişti, iar viaţa noastră a devenit o alergere între noapte şi zi, între secunda care a trecut şi secunda viitoare.
Iar cei mai mari pierzători suntem noi. De când nu te-ai mai uitat la cer sau de când nu ai mai admirat un apus de soare? Toate lucrurile frumoase care încă ne înconjoară trec pe lângă noi, fără să băgăm de seamă.
După ce vei citi această poveste reală poate îţi vei schimba obiceiurile
Statia metrou L'enfant Plaza din Washington, DC, într-o zi friguroasă de ianuarie. Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute.
În timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul sau strict.
4 minute mai târziu: violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.
6 minute: un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, dupa care se uită la ceas şi pleaca în fugă spre peron.
10 minute: un copil de 3 ani se opreşte în fata muzicianului dar mama îl trage grăbita de hainuta. Copilul se mai opreste o data sa-l priveasca pe violonist dar mama lui îl împinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii iar parintii îi împing de la spate, grăbiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute: Muzicianul a cântat în continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani. Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora: El a terminat de cântat şi s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...
Nimeni n-a r
