În viata omului exista trei evenimente cu adevarat importante: nasterea, casatoria si trecerea în nefiinta. Pentru aceea, în toate culturile lumii aceste evenimente sunt marcate de manifestari sociale specifice, fie de bucurie fie de jale.
Si la noi, ca si aiurea, au loc asemenea manifestari, inclusiv în lumea mondena. Zilele astea, spre exemplu, într-o zona de poveste, asa cum se cade, are loc nunta a doi tineri cunoscuti mai mult dupa pseudonime decât dupa numele de botez. Li se spune Eba si Syda. Sa le fie de bine si vorba ceea, casa de piatra!
Noi n-am fost invitati la nunta, dar ne facem datoria sa închinam un pahar în cinstea mirilor si sa facem o dedicatie pentru socrul mic, cu care ne cunoastem mai bine! E drept ca, în ultima vreme, cu suspendarea asta, am avut opinii diferite dar, la asemenea ocazii, facem un armistitiu, macar pâna la închinat!
Într-un exercitiu de imaginatie, iata-ne lânga Palatul Snagov, în cortul cu pricina, admirând rochia de 10.000 de euro a miresei si minunându-ne de seriozitatea si prestanta mirelui. Pe masa, organizatorii petrecerii au reusit performanta de a oferi un meniu extravagant la numai 74 de euro: icre negre, jambon, simfonie de fructe de mare si mozaic de legume, dulceata de ceapa si sote de struguri, cotlet de fluture la gratar si înghetata topita. Am chibzuit mult pâna sa ne hotarâm ce melodie sa-i dedicam dar pâna la urma, ne asezam la coada pentru dedicatii. Nu-i simpla treaba cu dedicatia, un sir lung de fracuri portocalii asteapta sa ajunga la vornicul de masa care scrie constiincios într-un registru, CNP-ul tuturor celor ce dedica melodii. Transpirat de emotie, i-am lipit lautarului pe frunte un bon de masa ( deh, cu banii cam greu ) si i-am soptit la ureche numele melodiei: „Fetele lui tata!”
Strâmbând din nas, trubadurul zvârle bonul sub tambal si întoarce
