Pentru a dezlega misterul acestui titlu, la alegere, cinefilii pot viziona producţia de succes a lui Arne Mattsson, din 1951, iar împătimiţii de lectură se pot desfăta cu romanul lui Per Olof Ekström ("Sommardansen"), publicat doar cu doi ani înainte, care a stat la baza scenariului de film. Bine, bine, dar noi ăştia cu politica... ce facem? O lămurim imediat, doar puţintică răbdare şi un bob zăbavă, cît să ne mirăm de încurcatele căi ale Domnului şi să spunem, pentru cine nu ştie, că destinul autorului suedez s-a întretăiat de două ori cu România: prima dată prin căsătorie; a doua, ca loc în care i-a fost dat să treacă Marea Vamă, la 4 octombrie, 1981.
"A dansat numai o vară" este, de departe, cel mai nimerit şi mai inspirat titlu pentru întîmplările care se anunţă pe scena noastră politică!
El ar putea foarte bine să fie diagnosticul relaţiei, deja tensionate, din cadrul alianţei politice a liberalilor noştri, mai mult pîrîţi, cu socialiştii noştri de-a dreptul vopsiţi! Lucrurile sunt serioase şi zilele, săptămînile care vin, o vor adeveri. Miza nu este doar modul în care se vor împărţi şi deconta reproşurile pe linia Crin Antonescu-Victor Ponta. Astea, or să vină şi aşa cum au venit, la nervi şi cu năbădăi, ar putea să şi treacă. Problema care va încinge pînă la roşu sudurile alianţei USL va fi în curînd pusă pe tapet: viitorul candidat la Cotroceni. Ştiu, mai este timp pînă la alegeri, dar... dacă o luăm la bani mărunţi, prea mult timp nu mai rămîne. Un an de zile este timpul minim pentru a forja un profil de candidat, a-l testa pe piaţă, a-l lansa cu corecţiile necesare şi a-l duce la victorie. Iluziile care i-au hrănit speranţele lui Antonescu, conform cărora notorietatea şi funcţiile la vîrf deţinute în partid sunt criteriile decisive, au fost spulberate de sub-performanţa sa cvasi-prezidenţială. Istoria este cu atît mai complicată, cu cît problem
