Cu cîteva zile în urmă, TVR 3 a difuzat piesa de teatru Valiza cu fluturi, a cărei premieră a avut loc în anii ’70. Am încercat să ghicesc care a fost motivul pentru care telespectatorii au fost invitaţi să vadă această piesă. Subiectul? Unul tipic pentru anii fierbinţi ai comunismului: un cuplu cu „origini nesănătoase“ şi cu deprinderi „bolnave“ – el, sculptor, carevasăzică fără o ocupaţie serioasă, productivă, ea, o femeie obişnuită cu luxul şi cu băutura – primeşte vizita unui tînăr idealist, comunist ilegalist, evident. Vizita are un final tragic, dar optimist: tînărul este omorît în beciurile securităţii, dar nici cuplul, descompus de otrava bogăţiei nemuncite, nu o duce mai bine. După o revoluţie anticomunistă, petrecută abia cu două decenii în urmă, e greu de înţeles de ce subiectul descris mai sus ar avea audienţă maximă. Calitatea piesei sau a interpretării? Jocul actorilor, altfel unii dintre cei mai respectabili, a fost strivit de replicile hîde, provenite parcă dintr-un manual de reeducare folosit în temniţele comuniste. DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosNu e singura dată cînd stafia comunismului bîntuie nevolnică prin programele televiziunilor sau prin paginile ziarelor: foşti securişti de anvergură sau activişti încrîncenaţi sînt chemaţi în calitate de experţi ai marilor probleme social-economice cu care se confruntă ţara. Mai apoi, din cînd în cînd, experţi în sondaje de opinie ne comunică procentele ameţitoare ale românilor nostalgici după vremurile construite de Ceauşescu. Pe marginea lor se nasc ore lungi de comentarii inepte, fals îngrijorate, care produc concluzii amuţitoare: ori că ideologia comunistă n-a fost chiar o pacoste, şi-atunci românii au tot dreptul să-i regrete binefacerile, ori că poporul e, în majoritate, amnezic sau masochist. Să întrebi un român, victima istovită a crizei financiare,