Prin urmare, dupa 300 de ani, Romania a devenit din nou pasalac. Adica un stat asistat. Ocupat fara trupe. Condus de demnitari autohtoni dar care, in realitate, sunt agenti ai unei Inalte Porti. Adica spioni. Si asta se intampla din mai multe motive. Primul si cel mai important fiind faptul ca partenerii euro-atlantici nu au incredere in noi. Si, daca tot nu au incredere si daca tot au transformat Romania in pasalac, atunci si soarta politica, economica si sociala a romanilor este tot tipica pasalacului.
Intr-un pasalac contemporan, cum este statul roman, asa-zis reformat sub regimul Traian Basescu, toate principalele structuri ale administratiei, precum si ale serviciilor secrete si celorlalte institutii de forta sunt controlate. De la distanta. In functie de “diviziunea muncii”, teleghidarea are loc de la Bruxelles, din cateva capitale europene sau de la Washington. Ea se face prin intermediul unor cozi de topor. Exact ca in urma cu 300 de ani, cand Principatele Romane au fost transformate in pasalac. Cozile de topor sunt personalitati ale vietii publice care s-au pus in slujba unor puteri straine.
Pentru a ma face mai bine inteles, le propun cititorilor sa-si aminteasca ce s-a intamplat in Romania dupa al Doilea Razboi Mondial. Cand noi am fost predati, cu cinism, Moscovei. Initial, Romania a fost invadata de trupele de ocupatie. In scurt timp, insa, nu a mai fost nevoie de ele. Aparusera “cadre de nadejde” autohtone, recrutate dintre tradatorii neamului, scolite, instruite si inregimentate la Moscova. Apoi, bine controlate, aceste cozi de topor erau propulsate in functii cheie de conducere in Romania, lasate sa-si faca de cap, sa-si construiasca un univers paralel in raport cu calvarul trait de cetatenii acestei tari, sa fure, sa siluiasca si sa huzureasca, cu singura conditie de a fi loiali Moscovei.
Romania avea, in 1990 si in anii urmatori,
