S-a cam dus harmalaia si a ramas sunetul de fond. Praful se asaza treptat in gaurile din economie si din drumurile neterminate, iar noi trebuie sa achitam si factura pentru distractia din ultimele luni si nota de plata pentru seriile ce vor urma in razboiul lor pentru putere, care nu pare a se sfarsi nici macar in viitorul apropiat.
Si tare mi-e teama ca nici macar alegerile parlamentare din toamna nu vor reusi sa transeze conflictul, astfel incat tara asta sa poata respira si ea normal macar pentru cateva luni.
Nu stiu daca USL si-a invatat lectia in scurtul timp trecut de la referendum. Nu stiu nici daca a fost timp necesar pentru ca invatamintele sa poata fi extrase limpede si clar din evenimentele naucitoare care s-au derulat in cascada in ultimele doua luni.
Si, totusi, o lectie trebuie sa fie descarcata din uriasul deranj provocat de problema suspendarii, fie si daca ar fi sa punem in discutie timpul ales de catre USL pentru a declansa nebunia demiterii lui Traian Basescu.
Asadar, de ce tocmai acum, in toiul verii, la doar cateva luni dupa ce Executivul Ponta abia se instalase in functie si principala sa grija ar fi fost guvernarea, restabilirea democratiei si redarea sentimentului ca se poate catre popor? Ce i-a facut pe cei trei-patru lideri ai USL sa apese butonul suspendarii mai ales, dupa cum am vazut, ca nici nu au fost perfect pregatiti pentru asta?
De acord ca o guvernare nu se poate desfasura deplin si nu poate spera la cele mai bune rezultate cand presedintele iti este potrivnic. Dar asta ar fi putut fi un obiectiv pe care USL sa si-l asume dupa ce ar fi obtinut un mandat pe patru ani de la popor, in urma alegerilor parlamentare din toamna.
S-au grabit. Motivele declansarii actiunii inca au ramas ascunse intr-o ceata pe care astazi nimeni nu mai are interesul sau rabdarea sa o str