Calul de bataie al lui Victor Ponta la rectificarea bugetului este faptul ca a asigurat bani pentru cresterea salariilor si restituirea contributiilor la pensii. Ambele erau deja prevazute de Mihai Razvan Ungureanu, ambele aveau deja identificate fondurile necesare si nu trebuia decat sa faca rectificarea bugetara, pentru ca prevederile sa devina fapt. N-a apucat s-o faca.
A facut-o Ponta, dar sursele prevazute de Ungureanu nu mai exista, pentru ca, intre timp, s-au dus banii pe apa sambetei, ba cu un referendum fara rezultat, ba cu numaratoarea de dupa referendum, tot fara rezultat.
De unde tai, cand n-ai
E complicat sa faci rectificare bugetara dupa trei luni si ceva de guvernare, cand deficitul bugetar nu mai este 1,9% ci 2,25%, la cresterea economica nu mai speri pe 1,7%, ci pe 1,2% si insusi guvernul recunoaste ca va ajunge la vreo 1%, iar FMI prognozeaza 0,9%.
Diferentele, cum spuneam, s-au dus pe apa sambetei si, ca urmare, trebuia taiat din alta parte. In baza principiului conform caruia ceea ce dai, dai la prieteni, iar ceea ce tai, tai din tabara adversa, premierul a taiat in primul rand din fondurile presedintiei.
Traian Basescu trebuie sa se astepte la o iarna grea, de vreme ce s-au taiat fondurile tocmai de la incalzire, personal, intretinere si altele. Are sanse sa stea cu personalul in frig, amintindu-si de luna lui cuptor, cand in tara bantuia codul galben de referendum.
Fireste, nu numai presedintia este in tabara adversa. CCR ii sta lui Ponta ca un nod in gat. Va suporta si CCR iarna tot in frig. La drept vorbind, aproape as spune ca CCR merita sa stea in frig, sa se mai dezmorteasca, dupa balbaiala cu care a lucrat.
De unde tai, cand tot nu-ti ajunge
Tot ca un nod in gat i-a stat premierului si ICR, unde a taiat in carne vie, ca la abator. ICR se plange ca