Nu e în intenţia mea de o oferi un pronostic referitor la cine va cîştiga preşedinţia Americii în noiembrie a.c.; competiţia pare a fi, în acest moment, strînsă (cu un uşor avantaj pentru preşedintele în funcţie, Barack Obama, faţă de contracandidatul Mitt Romney). E interesant de văzut cum se vor proiecta cei doi faţă de una dintre cele mai mari provocări geopolitice ale prezentului: redeşteptarea lumii arabe şi prefigurarea Islamului politic drept factor ce nu mai poate fi evitat. DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?La începutul Primăverii Arabe, în ianuarie 2011, SUA (ca şi noi toţi) au fost prinse nepregătite. La debutul mandatului său, în ianuarie 2009, Barack Obama dorise să impună un suflu nou în relaţiile Americii cu lumea islamică (preponderent arabă) – ceea ce părea a fi necesar, după administraţia lui G.W. Bush. Discursul pe care Obama l-a ţinut, pe 4 iunie 2009, la Universitatea din Cairo s-a dorit a fi istoric – şi a fost materializarea unei promisiuni pe care el o făcuse în campanie: de a se adresa lumii islamice la ea acasă (şi Egiptul chiar era, în acel moment, un stat-far al lumii arabe – mai ales că era condus de un preşedinte, Hosni Mubarak, cu a cărui administraţie SUA aveau relaţii privilegiate). Un nou început se numea discursul lui Obama de la Cairo şi, prin toate frazele sale, el relua o promisiune pe care noul preşedinte o făcuse, în numele SUA, încă de la inaugurare: aceea de a întinde mîna tuturor celor ce descleştează pumnul (cu trimitere la unele state-problemă, inclusiv islamice). Realitatea din 2009, în lumea arabă, nu mai e similară cu cea din 2012. Pe scurt, iată zece din coordonatele politicii preşedintelui Obama la acest capitol: 1) el a încercat resetarea relaţii