Potrivit celui mai detaliat studiu al aşa-numitei economii off-shore, condus de James Henry, fost economist şef la consultanţii McKinsey, cei mai bogaţi oameni ai planetei au profitat de legile fiscale transnaţionale pentru a putea pune deoparte în băncile off-shore suma şocantă de 20,31 trilioane de dolari.

Deşi acest aspect nu este foarte surprinzător pentru cei care sunt familiarizaţi cu masivele conflicte de interese din cadrul Rezervei Federale şi cu faptul că această instituţie lucrează cu băncile pentru a-i aşeza pe americani în faţa unui eşec al băncilor, ar putea reprezenta o surpriză pentru cei care nu au nici cea mai mică idee despre cum funcţionează sistemul financiar internaţional.

Suma uimitoare descoperită de Henry este cu puţin mai mică decât PIB-ul pe 2011 al Japoniei (5,87 trilioane de dolari) şi SUA (15,09 trilioane de dolari) la un loc.

Descoperirile au fost publicate într-un nou raport, “Preţul off-shore revizuit”, care arată că banii continuă să “dispară” din naţiunile majore în paradisuri fiscale precum Elveţia şi Insulele Cayman.

Aceste tranzacţii sunt activate de instituţii bancare private care se luptă pentru a obţine conturile a ceea ce publicaţia The Guradian numeşte “elita celor super-bogaţi”, cunoscuţi şi ca indivizi cu valoare mare.

Henry demonstrează că sume între 20,3 trilioane de dolari şi 31,23 trilioane de dolari au ajuns din ţări din întreaga lume în aceste jurisdicţii bancare secrete.

Astfel, bogăţia acestor indivizi ultra-bogaţi este “protejată de facilitatori profesionişti extrem de harnici şi foarte bine plătiţi din industria băncilor private, a juridicului, contabilităţii şi a investiţiilor, care profită de economia globală tot mai nelimitată”.

Aceasta este gloria globalizării! De ce probleme mărunte să fie preocupată elita globală, având în vedere că există legi fiscale şi comerciale a