“Buna ziua, caut un parfum care să miroase a cămaşă curată sau a pudră de bebeluş sau a ceva în genul ăsta... ceva mai altfel, să nu miros a toată lumea. Sau poate un parfum cu aromă de cearceafuri curate”. Alexandra Paven îi zâmbeşte: “Dar cu Cocolino merge?”. Fără să clipească, se îndreaptă ca teleghidată spre o sticluţă de parfum de pe raft şi în secunda următoare pulverizează câţiva stropi pe braţul Brânduşei: “Uite, ăsta e făcut de americani să miroasă a cămaşă curată. E genul ăla de miros pe care îl folosesc ei când lucrează într-o multinaţională şi unde trebuie să ai mirosuri neutre că nu te lasă cu tot felul de nebunii”. Brânduşa îşi adulmecă braţul şi, când deschide ochii mai bine şi vede întreg buticul - o mare de sticluţe aranjate cochet printre bijuterii, inele, lanţuri şi obiecte patinate, din argint – parcă ar vrea să încerce tot ce-i acolo. Alexandra o citeşte şi, fără să-i mai ceară voie, îi ia celălalt braţ şi îi pulverizează alt parfum: “Mai uite unul uleios, adică o săptămână îţi miroase a parfum patul, dulapul. Mirosul de mare îl vrei? Sau l-ai putea încerca şi pe ăsta (merge într-un colţ al buticului şi se întoarce cu altă sticluţă) care acum miroase a vanilie. După o vreme ai să vezi că o să se transforme într-un miros de pudră şi o să te ducă cu gândul la peruci pudrate. Ei bine, ăsta e parfumul care te machiază – chiar dacă tu nu te machiezi, toată lumea te va percepe că totuşi eşti aranjată din cap până în picioare”. Toate sunt parfumuri rare, neobişnuite, cu nume aproape necunoscute publicului din România şi costă de la 400 de lei până la câteva sute de euro.

Parfumul care “miroase a bani”: “Îl urăşti, dar îl iubeşti”

Hm, grea alegere pentru Brânduşa. Locuieşte cu soţul ei în Australia şi acum, că a venit într-un concediu în ţară, a vrut să-şi cumpere ceva deosebit. Ai ei au trimis-o glonţ în buticul cu parfumerie artizanală a