În optimiştii ani ’90, rozul era o culoare la modă: think pink! Acum, e la modă verdele. Şi ni se atrage atenţia, mereu, că trebuie să fim şi să gîndim verde: case verzi, maşini verzi, hrană verde, energie verde – totul, absolut totul trebuie să fie verde. Acum vreun an, cînd, după cutremurul devastator din Japonia şi catastrofa nucleară de la Fukushima, Angela Merkel a anunţat că Germania va abandona „cît de curînd“ producţia de energie atomică, zeci de organizaţii civice şi ecologiste s-au grăbit să-i mulţumească şi să o încurajeze. Germania ar fi astfel prima ţară europeană care nu numai că nu va construi centrale noi, ci le va închide şi pe cele deja existente. DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBA fost o decizie dificilă, căci o parte însemnată a energiei electrice consumate în ţară era produsă în centralele nucleare. Energia ieftină are însă şi un preţ: poluarea. Deşeurile rezultate în procesul de producţie sînt transportate la o uzină din Marea Britanie pentru a fi prelucrate şi aduse din nou înapoi în Germania, la Gorleben, spre a fi depozitate într-un „cimitir“ atomic subteran. „Trenul atomic“ – cum îl numesc activiştii ecologişti – a transportat deja, în cele cîteva decenii de cînd s-a semnat contractul respectiv, cîteva sute de tone de material radioactiv. Fiecare nou transport de deşeuri a fost întîmpinat cu proteste violente şi acte de sabotaj – guvernului imputîndu-i-se că pune în pericol sănătatea publică cu preţul obţinerii energiei electrice la un preţ convenabil. Şi asta, în condiţiile în care Germania – una dintre cele mai avansate economii europene – şi-ar putea permite să plătească preţul corect pentru energie... verde. Chestiunea economică a devenit subiect de dezbatere culturală. Anti-atomicii s-au infiltrat printre trupele rock, prin companiile