vezi şi catavencii.ro

Cineva din preajma lui T.B. l-a citat că ar fi zis în noaptea din 29 iulie: „Ce-i cu agitaţii ăştia?” Printre agitaţi, Mihail Neamţu, care-şi făcuse loc în faţă, asigurîndu-şi spaţiu vital cu coatele, să fie văzut în imaginile din garaj, după referendum. Agitaţia lui Neamţu continuă şi dă periodic în clocot, de-o opăreşte pînă şi pe Elena Udrea, care are ceva experienţă în acest domeniu. Mai vizibil şi mai zgomotos decît Aurelian Pavelescu – avocatul care conduce deriva PNŢCD-ului – Neamţu, studii teologice, a ocupat locul „dreptei curate” din stînga PDL-ului şi apare strategic între Monica Macovei şi Băsescu, dacă-i rost de vreo poză sau de niscai imagini pe sticlă, dînd din cap şi zîmbind dulce cînd spre unul, cînd către celălalt.

Are şi el partid. L-a înfiinţat după ce n-a încăput în PDL, în perioada marii primeniri, cînd Băsescu, pentru a găsi un loc la Bruxelles fiicei sale, Eba, fără să bată prea tare la ochi, i-a scos în faţă pe Sever Voinescu, pe Cristian Preda şi pe TRU. În timpul răfuielii dintre baroni şi reformiştii din PDL Neamţu a tăcut prudent, aşteptînd să vadă cine cîştigă, pentru a-şi lipi principiile de aripa victorioasă. S-a mulţumit cu sinecuri mici şi n-ar fi atacat-o pentru nimic în lume pe Elena Udrea pe vremea cînd Baconschi şi Paleologu îşi declarau pe întrecutelea admiraţia faţă de ea. Pe atunci Neamţu tămîia nediferenţiat PDL-ul. Cînd a picat Udrea, nu s-a grăbit să-i aplice copita de graţie. Sirena portocalie încă dădea periculos din coadă.

De-abia după ce s-a convins tînărul teolog că PDL a ajuns pe mîna lui Blaga, a luat-o pe Udrea în cătare şi a început s-o flageleze cu şfichiul crezului său adaptat împrejurărilor. Cucernicul apucat s-a repezit la ea bărbăteşte, să-i facă vînt cu anticipaţie din alianţa de centru-dreapta pe care-o vămuieşte Blaga, gîndind că-i face de-o jubilaţie şefului. Însă,