Programele de discriminare pozitivă a populaţiei de culoare şi rasa nu mai sunt principalele probleme, ci inegalitatea şi diferenţele mari de venituri dintre foarte bogaţi şi foarte săraci, crede un politolog sud-african. Alţi observatori văd o întoarcere la apartheid, prin simulitudinile masacrului recent de la mina din Marikana cu cel din 1960 de la Sharpeville.

Recent compania aeriană sud-africană a anunţat că scoate la concurs două posturi de piolţi, pentru care se cereau aceleaşi calificări, dar dintre care unul era destinat unui alb, celălalt unui negru, relatează BBC. Candidatura unui alb a fost respinsă iar opoziţia a acuzat „o discriminare rasială care aminteşte de apartheid”.

În replică South African Airways (SAA) şi-a motivat decizia prin faptul că „în prezent 85% dintre piloţii săi sunt albi, dintre care 7,6% sunt femei albe, ceea ce înseamnă că doar 15% dintre piolţi sunt de culoare – fapt care a determinat actuala sa strategie”.

Analistul politic sud-african Justice Malala susţine însă că pachetul de legi de acţiune afirmativă în cazul populaţiei de culoare (Black Economic Empowerment) a avut şi efecte perverse. Chiar secretarul general al Congresului Naţional African, partidul aflat la guvernare, a declarat că multe companii deţinute de persoane de culoare care sunt tratate preferenţial în obţinerea de contracte cu statul în conformitate cu legislaţia BEE, au stors bani de la stat şi au furnizat bunuri sub standardele admise la preţuri prea mari. Potrivit lui Gwede Mantashe, aceste firme au construit şcoli şi au furnizat servicii la costuri de trei ori mai mari decât cel de pe piaţă. În opinia lui, doar o coterie cu bune conexiuni politice a beneficiat de BEE.

Discrepanţele uriaşe dintre bogaţi şi săraci din Africa de Sud sunt expuse şi într-un studiu al Fundaţiei germane Bertelsmann care notează că „de la democra