- Editorial - nr. 168 / 30 August, 2012 Reflectand asupra seismului care a zguduit clasa politica, in aceasta vara fierbinte, cu replici puternice in societatea romaneasca, ne intrebam daca a meritat si daca exista totusi o cale de iesire. Parerea noastra este ca buboiul care coace de 22 de ani trebuia sa rabufneasca, sa se sparga, odata si odata, iar faptul ca el n-a dat pe din afara, cand am fi vrut si cum am fi vrut noi, este o alta poveste. Modul incorect in care a fost conceputa societatea romaneasca, imediat dupa decembrie 1989, si neprofesionalismul cu care i-a fost condusa evolutia, la care s-a adaugat atitudinea de dezmat a clasei politice, in ansamblul ei (toate potentate in ultimii ani de efectele crizei mondiale), au dus contradictiile acesteia la paroxism. Insa, ceea ce s-a iscat la noi de cateva luni incoace, n-a fost o lupta intre bine si rau, asa cum ar fi fost normal, ci intre doua tabere oarecum similare, adica intre un rau si alt rau, binele devenind cu timpul in societatea romaneasca un fenomen aproape pe cale de disparitie. Dar, oricum, confruntarea politica dura intre taberele pe care le stim cu totii fara a mai nominaliza protagonistii, cu toate imensele pierderi pricinuite, atat din punct de vedere economic, al relatiilor interumane, cat si al credibilitatii in plan extern, a avut darul sa deschida romanilor ochii pentru nevoia unei adevarate schimbari, dar si faptul ca drumul spre mai bine trebuie cautat in alta parte. Ca urmare, societatea romaneasca este obligata, astazi, in mod obiectiv, sa se reformeze fundamental, prin readucerea in prim-plan si respectarea regulilor de aur ce stau la baza oricarui stat de drept, a unei democratii consolidate: promovarea valorilor autentice si restabilirea prestigiului legilor. Marele nostru noroc, si care ne da sperante ca va fi bine in cele din urma, este ca Justitia a fost mai "iute de picior”, pentr