25 august 2012. La ferma Concordia, un fost CAP din Ariceştii-Rahtivani, lângă Ploieşti, se adună sute de actuali sau foşti concordieni. Este sărbătoarea anuală a Fundaţiei. Spectacole, întreceri, muzică, dans, cina împreună. La mesele întinse în curte, cinci-şase sute de oameni mănâncă varză călită cu cârnaţi. Personajele reportajelor din seria "Salvezi un om, salvezi o lume" se întâlnesc fără să se cunoască.

Către cititor

L-ai înjurat de multe ori pe copilul care spală parbrize la semafor.

Ai trântit uşa după băiatul care aduce pizza.

L-ai ocolit cu silă pe tânărul jegos întins pe trotuar în calea ta.

Pe adolescentul cu ochi turbaţi, care trage în piept vopsea dintr-o pungă, l-ai ocolit cu teamă.

Pe cerşetorul ce se dă cu capul de ziduri nu l-ai miluit cu o monedă. Fiindcă, ţi-ai zis, o bea. Şi acel scurt moment de neomenie l-ai anulat, câţiva paşi mai încolo, cu trei cruci mari, din mers, în faţa bisericii.

Ţi-ai întors privirea de la figura mutilată de boală şi de foame răsărită lângă tine în magazin.

În autobuz ai stat în picioare, înfruntând cutremurele traficului, decât să te aşezi pe locul liber de lângă vagabondul cu sacoşe pline de gunoaie.

Alte măşti, aceiaşi oameni

Mai târziu ţi-ai cumpărat un telefon mobil. Nu poţi fără el. Îţi vine să-l îmbrăţişezi pe vânzătorul care ţi-a făcut o ofertă formidabilă. Nu-l recunoşti, sub noul chip, pe băiatul care, nu demult, ţi-a mozolit parbrizul cu zoaie. Şi nici cu ce cuvinte urâte l-ai alungat nu-ţi mai aminteşti. Ştiu, de obicei nu vorbeşti aşa, dar muscoii ăştia care ţi se bagă în ochi şi în suflet stimulează tot răul din tine.

Nici în funcţionarul de la ghişeu, care tocmai ţi-a înmânat zâmbind chitanţa, nu-l recunoşti pe băiatul care ţi-a adus pizza cu întârziere. De nervi, nici n-ai mai mâncat-o. Ai arunc