„Sorry, I don’t speak Russian.“ Ah, ce plăcere îmi face să spun asta. Sînt pe jumătate ipocrit. E un fel de „sorry“. Un sorry pe care nu am chef să îl explic la un hotel al vacanţelor middle class. E un sorry pentru Tarkovski, Tolstoi şi Dostoievski. Nu e nici un fel de părere de rău pentru proaspăt regăsitul naţionalism rusesc, altoit pe o agresivitate evidentă şi de prost gust. Am regăsit şi anul ăsta drept colegi într-ale turismului în Antalya aceiaşi ruşi de anul trecut: generaţiile Elţîn şi Putin. Primii au peste 100 de kilograme, năduşesc la greu şi beau non-stop. Ceilalţi sînt tunşi scurt, se îmbracă în tricouri cu tricolorul lor, au neveste care se gătesc pentru piscină ca şi cum ar merge la operă şi beau non-stop. Turcii încearcă să îşi simplifice viaţa. Cum nu e vorbitor de germană sau franceză trebuie să fie rus. Aşa că te gratulează cu un „dobr den“, de îndată ce te aud că răspunzi cu „da“ la o întrebare a nevestei. Iertat fie-mi primitivismul reacţiei. Iertate şi vulgatele de român mediu, dar, recunosc, toate cele mi se revoltă. Nu vreau să fiu confundat cu un rus, fie el moscovit ori, culmea, chiar sankt-petersburghez. Bănuiesc că este o limită a mea, simt că nu e în regulă, dar nu am ce face. DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratDe june, beneficiind la începutul anilor ’90 de educaţia menită a occidentaliza tînărul român de carieră, am aflat de pe la burse cum e aia cu şovinismul care este cîh, cu naţionalismele cretinoide, cu patriotismul care trebuie să se bazeze pe valori, nicidecum pe limbă, istorie comună, tradiţii sau poveşti despre bucătărie. Ani la rînd, am luat în rîs tembelismele vadimiene, pînă m-a pus omul pe o listă a „trădării naţionale“, de care am fost tare mîndru. Colistenii erau unul şi unul. La fel de slab cu mintea l-am considerat, ani la rînd, pe alde Funar. În mare măsură, am ace