Un domn cu ochelari de soare, moda anilor ’70, întoarsă acum pe căi misterioase, dă să intre într-o clădire mare. Ziariştii îl întreabă pe domn cum e cu documentele de la guvern, oarecum aşa la grămadă, călcîndu-l pe picior, fără pic de consideraţie. După scena asta haotică, omul ar putea fi foarte bine un anchetat care iese de la DNA sau un fotomodel care iese din club şi e hărţuit de paparazzi. El le răspunde calm, dar întrebările nu sînt foarte multe şi nici prea deştepte, apoi dă să plece. Un reporter strigă după el: dar cum vă cheamă? Omul se întoarce, oarecum încurcat: Puskás îmi zice, Puskás. DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?Adică judecătorul constituţional Zoltán Puskás. În imaginea asta, care pluteşte între un interes vehement, dar pe termen scurt, şi o necunoaştere obraznică, se ascunde o metaforă despre o Curte Constituţională care a reuşit să enerveze şi să nemulţumească pe toată lumea. Iar aceasta e o imagine din registrul cît de cît decent. Altfel, după decizie, judecătoarea Aspazia Cojocaru apare vîrtej, se enervează pe reporteri, îi transmite celei de la Antena 3 că cine e Gâdea ăla de o critică pe ea, dă să plece, se întoarce cu mîinile în şolduri şi le mai trînteşte vreo două. Serios, e greu să-i respecţi. Dar dacă nu-i asculţi, e primejdios. Dincolo de Curte e hăul, haosul, anarhia. Acesta e un gînd raţional şi atît, să-i zicem: amar-raţional. Orice-ar fi, e ca ea, cum zice Curtea. Ca un medicament scîrbos pe care trebuie să-l iei totuşi, pentru că altfel e de rău. Dar cine poate să respecte un medicament urît mirositor?! Normal că trebuie să avem aşteptări de la o asemenea instituţie. Dar, pe de altă parte, nu văd de ce ne mirăm. Ce anume din istoria noast