Suntem o piaţă de desfacere mai mică, cu forţă de muncă în scădere, dar o ducem ceva mai bine

Recensământul din 2011, ale cărui rezultate preliminare au fost publicate zilele trecute, are două sensuri complet diferite.

Pentru investitorii străini, prezenţi aici sau interesaţi de România, suntem o piaţă de desfacere mai mică, deoarece populaţia a scăzut cu peste 2,5 milioane de locuitori, de la 21,68 la 19,04 milioane. Şi forţa de muncă este mai puţină, rezultând salarii mai mari pentru aceeaşi muncă şi dificultăţi în a găsi oamenii potriviţi. Partea bună este că, deşi populaţia a scăzut, P ro d u s u l Intern Brut a crescut în termeni nominali, în euro, de 2,8 ori. Pe cap de locuitor, ar fi vorba de o creştere de la ceva mai mult de 2.200 de euro la peste 7.100 de euro. Asta înseamnă că ne permitem produse mai multe şi mai bune, dar şi că salariile celor ce ar putea fi angajaţi la o fabrică nouă sunt mai mari. Avantaj pentru cei care vând, dezavantaj pentru cei care vor să producă ceva în România.

Al doilea sens este cel care ţine exclusiv de societatea românească. Recensământul scoate la iveală, pe lângă depopulare, şi felul în care s-au schimbat gospodăriile populaţiei. În cei nouă ani, au apărut aproape 350.000 de locuinţe noi, mai ales în anii de boom imobiliar, aproape toate fiind în municipii şi oraşe. La sate, se pare că a fost preferată varianta modernizării sau a demolării locuinţelor vechi, pentru a fi înlocuite cu altele noi. Numărul mediu de camere a crescut şi el cu 5%, de la 2,55 la 2,69 pe locuinţă. E interesant că la ţară numărul mediu de camere îl depăşeşte pe cel de la oraş: 2,93 faţă de 2,49.

Suntem la 30-40 de ani în urma Europei

Dotările locuinţelor s-au îmbunătăţit şi ele, chiar dacă nu în linie cu evoluţia PIB. Cele mai importa n te creşteri au fost la instalaţiile de alimentare cu apă şi la toaletele construite în casă