(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 75, aug 2012)

Reluăm, în grupajul de faţă, cîteva fragmente din "Un dosar al memoriei arestate. Jurnalul fericirii în arhivele Securităţii", publicat ca postfaţă la N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Mănăstirea Rohia şi Editura Polirom, Iaşi, 2008, şi ca addenda la varianta inedită (Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia) care face obiectul acestui grupaj al Dilematecii. Fragmentele selectate se referă la procesul de rescriere din memorie a Jurnalului fericirii, după ce prima variantă a textului a fost confiscată (14.12.1972), la restituirea primei variante (1975) şi la cea de-a doua confiscare de către Securitate a Jurnalului fericirii (14.05.1884). În ecuaţia acestui proces dramatic intră şi dactilograma identificată în arhivele Mănăstirii Rohia. (G. A.)

Este evident, pentru cine cercetează biografia lui N. Steinhardt, că pentru el Jurnalul fericirii juca un rol capital. Tocmai de aceea va traversa cu demnitate şi această suferinţă provocată de prima confiscare a Jurnalului, o va depăşi, după care va trece la reconstituirea din memorie a cărţii. Va realiza o a doua variantă, mai amplă, de aproximativ 750 de pagini, după cum afirmă Virgil Bulat în textul "Reperelor biobibliografice" de la ediţia din 1994 a Jurnalului...1 (vezi şi reperele biobibliografice ale volumului din integrala "N. Steinhardt").

În paralel, la sfatul lui Alexandru Paleologu, va redacta un memoriu pentru restituirea variantei confiscate. Trebuie din nou să precizăm că prietenul "Artur" va încerca un joc malefic, şi de această dată, de vreme ce - aşa cum reiese din "nota informativă" din 25 iulie 1973 - îl va deconsilia într-o asemenea tentativă2. Cu toate acestea, N. Steinhardt are bucuria, în 1975, de a-şi recupera, prin intermediul Uniunii Scriitorilor, şi prima variantă a Jurnalului... Restituirea se va face de către Virgil