De ce îți este frică nu scapi. Cel puțin așa încerca să mă convingă bunica. Eu strîmbam din nas. Nu m-a convins. Dar, după tot ce mi se întîmplă, încep să-i dau dreptate. M-am tot văitat de grosimea și greutatea unor volume care mi-au picat în mînă – uneori și pe jos! – și iată că hazardul nu ține cu mine. Nu știu cu exactitate care este strategia editorilor și nici ce au în cap autorii care nu se mai opresc din scris. O sugestie ar fi publicarea în mai multe volume a textelor kilometrice. Uneori merge, alteori nu. În fine, nu mai lungesc aceste considerații pentru că volumele asupra cărora vreau să atrag atenția sînt „foarte grele“. La propriu și la figurat, desigur. Profesorul Ion Ianoși semnează un masiv op de amintiri-memorii-povești adevărate-glose-paranteze-comentarii, sub titlul, vag provocator, dar și liber asumat, Inter­naționala mea. Cronica unei vieți (Editura Polirom, 2012). Figură marcantă a lumii culturale românești preț de multe decenii, Ion Ianoși (născut pe 1 mai 1928, de unde și povestea cu Internaționala, numele real al viitorului cărturar român fiind Ioan Maximilian Steinberger) întreprinde o lungă călătorie în timp și realizează, la senectute – cartea este scrisă între 2008 și 2012, după precizările autorului, altfel un mare expert în exactități și detalii, care dau și o notă de proces-verbal unui secol de istorie românească, nu doar personală –, sub semnul unei seninătăți rabinice, o vastă panoramă. O carte non-fiction, în care memoria – prodigioasă – a autorului se conjugă cu dorința de a înțelege ce s-a întîmplat. Istoria unui evreu ungur din România, pe care destinul – dar și opțiunile personale – l-au făcut părtaș la răsucelile culturii române. Toate micile-marile istorii – nu puține, destule chiar cu iz romanesc – sînt remarcabil prinse în acest lexicon-insectar. Istoria mare și mică se suprapun. Dincolo de povestea unui om adevărat –